Un jurnal deschis cu scrieri blânde despre natură, emoții, experiențe, oameni, artă, cărți, călătorii și povești care se vor cuibări în sufletul tău.
Putere și vulnerabilitate
Esența noastră crudă supusă prejudecăților, fricilor, cuvintelor proprii sau a celor venite din exterior ne slăbesc, ne întăresc sau ciuruiesc structura emoțională. Vulnerabilitatea trupului și a sufletului.
Coada-șoricelului: planta mea de căpătâi
Te zăresc în iarba înaltă, cu florile tale albe și delicate. Nu concurezi cu alte plante, dar te scalzi veselă în razele soarelui și îți cunoști prea bine puterea. Deși te cunosc de când îmi pot aduce aminte, în vara anului ce stă să treacă am cunoscut o altă parte din ceea ce ești și la fel de gingaș ai devenit parte din povestea mea.
Sam Rusu, Fotograful Naturii. Și al emoțiilor unei lumii vii
Îmi place să cred că fiecare din noi are un izvor de bunătate în interior. Unul pe care îl îngrădim în încercarea de a nu-i periclita puritatea, sau unul pe care-l oferim cu atâta generozitate lumii. Iar oamenii din a doua categorie sunt oamenii care te opresc în loc. Te fac să caști urechile. Te invită să-ți apropii sufletul de al lor. Iar în preajma lor simți că ești în siguranță dacă dai frâu liberi simțirii.
O poveste cu și despre albine
Stupii cu albine erau amplasați în afara curții, între spatele casei și lanul de porumb. Tatăl meu mergea zilnic la stupi și niciodată nu purta costum de protecție sau mască pentru a se feri de albine. Și cu toate că îmi era frică de înțepăturile lor, mi-am luat inima în dinți și am decis că vreau și eu să mă apropii de stup, să le văd și aud mai de-aproape.
Nora Iuga, un suflet savuros
În 2016 a avut loc un eveniment pe care-l așteptam de multă vreme. M-am întâlnit pentru prima oară cu o femeie pe care abia așteptam s-o simt în aceeași încăpere cu mine. A fost un prilej de care m-am bucurat din plin atât eu, cât și ceilalți participanți.
O grădină cu flori
Câte din sutele de activități pe care le întreprindem, oameni pe care îi întâlnim, sentimente care se trezesc în noi sau visuri pe care le plămădim merg înspre una din extremele consacrate?
Câte momente din viața unui om se alcătuiesc din jumătăți, din așa și-așauri? Câte din zilele noastre nu sunt între, zvâcnirile noastre semi, dorințele noastre nici prea, prea, nici foarte, foarte?
Vara în care marea m-a văzut goală
Unul din subiectele mari și late care și-au făcut cuib în mintea mea în ultimele zile s-a încolăcit în jurul ideii de libertate. Bucata scurtă de timp petrecută pe malul mării mi-a intensificat acest traseu neuronal și pe măsură ce valurile îmi loveau pielea goală, libertatea mă primea în brațele-i tot mai largi. Fiecare zi ne-a prins pe nisipul unei plaje de nudiști, o plajă de o frumusețe și sălbăticie aparte.